Articole

 Cazuri patologice ale iubirii, conform tipologiei prezentate de Erich Fromm:

- Atașamentul față de mamă sau tată și transferarea sentimentelor, așteptărilor și temerilor avute față de aceștia, asupra persoanei "iubite". Persoanele implicate nu au ieșit niciodată dintr-un model de relaționare infantilă și caută acest model prin cererile afective din viața adultă. Persoana a rămas, din punct de vedere afectiv, un copil de doi ani sau de cinci, sau de doisprezece, în timp ce intelectual și social este la nivelul vârstei sale cronologice.

- Idolatria în iubire sau "marea iubire". Dacă o persoană nu a ajuns la nivelul unde are un simț al identității, al "sinelui", care să fie înrădăcinat în desfășurarea productivă a propriilor sale puteri, ea tinde să "idolatrizeze" persoana iubita. Este alienată de propriile sale puteri și le proiectează asupra persoanei iubite, care este adorată ca summum bonum, purtătorul întregii iubiri, lumini, fericiri. Persoana se pierde în cel iubit în loc să se regăsească. În timp apare dezamagirea și, ca remediu, se caută un alt idol.

- "Iubirea sentimentală" a cărei esență stă în faptul că iubirea este trăita doar ca fantezie, și nu în relația curentă cu o persoană reală duce la abstractizarea iubirii în funcție de timp, prezentul fiind refuzat și trăind doar în amintiri "minunate" sau în proiecții fericite. Este caracteristică omului modern care trăiește în trecut sau viitor, dar nu în prezent.

- Concentrarea doar asupra defectelor și slăbiciunilor persoanei "iubite" prin folosirea mecanismelor proiective în scopul de a evita problemele proprii. Dacă ambele persoane fac acest lucru, așa cum se întâmplă adesea, relația se transformă într-o proiecție reciprocă. Dacă sunt dominator, manipulator, nehotărât sau lacom, îmi acuz partenerul de acest lucru și, în funcție de caracterul fiecăruia, fie vrea să îl vindece, fie să-l pedepsească. O formă specifică a acestei patologii este proiecția propriilor probleme asupra copiilor. Chiar începând cu dorința de a avea copii. Când cineva simte că nu a fost capabil să dea un sens propriei vieți, atunci încearcă să dea un sens prin viața copiilor săi; atunci toți eșuează.

- Iluzia că iubirea înseamnă neapărat lipsa conflictului. Conflictele reale dintre doi oameni, acelea care nu sunt menite să ascundă sau să proiecteze, dar care se trăiesc la nivel profund al realității interioare căreia îi aparțin, nu sunt distructive. Iubirea este posibilă numai dacă două persoane comunică una cu cealaltă din centrul existenței și dacă fiecare dintre ele se trăiește pe sine din centrul existenței sale. Numai în această experiență "centrală" stă realitatea umană, numai aici stă vitalitatea, numai aici stă fundamentul iubirii.

"Capitalismul modern are nevoie de oameni care să colaboreze eficient și în număr mare, care doresc să consume din ce în ce mai mult, ale cărui gusturi sunt standardizate și pot fi ușor influențate sau anticipate. El are nevoie de oameni care se simt liberi și independenți, nefiind supuși vreunei autorități, vreunui principiu sau vreunei conștiințe, cu toate acestea, ușor de manevrat, care să facă ceea ce se așteaptă de la ei, care să se integreze în mecanismul social fără fricțiuni, care să fie ghidați fără a fi necesară forța, conduși fără lideri, împinși fără vreun alt tel în afară de acela de a munci eficient, de a fi în mișcare, de a funcționa, de a merge înainte. Care este rezultatul? Omul modern este alienat de el însuși, de semenii săi și de natură. El a fost transformat într-un bun de consum și își trăiește forța vitală ca pe o investiție care trebuie să-i aducă maximum de profit ce poate fi obținut în condițiile actuale ale pieței. Relațiile umane sunt în mod esențial acelea ale unor automate alienate, fiecare găsindu-și siguranța în apropierea de turmă, în lipsa de diferențe în ceea ce privește gândirea, sentimentele, acțiunile. În vreme ce toată lumea încearcă să stea cât mai aproape posibil de restul oamenilor, cu toții rămânem profund singuri, cotropiti de un acut simț al nesiguranței, al anxietății și al vinovăției care rezulta mereu atunci când separarea nu poate fi depășită. Civilizația noastră oferă mai multe paliative care ii ajută pe oameni să nu fie conștienți de această însingurare: mai întâi rutina strictă a muncii mecanice, birocratice, care ii ajută pe oameni să ignore cele mai fundamentale dorințe omenești, precum năzuința către transcendenta și comuniune. Dacă rutina nu poate face aceasta singură, omul își depășește disperarea inconștientă prin rutina distracțiilor, prin consumul pasiv de sunete și imagini oferite de industria divertismentului și, mai mult, prin satisfacția de a cumpăra mereu lucruri noi și de a le schimba curând cu altele. Omul modern este destul de aproape de imaginea pe care Huxley o descrie în Minunata lume nouă: bine hrănit, bine îmbrăcat satisfăcut sexual, cu toate acestea lipsit de individualitate, fără vreun contact cu semenii săi care să nu fie superficial, călăuzit de sloganele pe care Huxley le-a formulat atât de succint precum: "Când individul simte, toată obștea se resimte", sau "Nicicând pe mâine nu lăsa prilejul de a te distra", sau, ca o încununare a acestora, "În era noastră innoita, toată lumea-i fericită." Distracția stă în satisfacerea consumului și în ingerarea de bunuri, imagini, mâncare, băutură, țigări, oameni, cursuri, cărți, filme - toate sunt consumate, înghițite. Lumea este un obiect imens menit să ne satisfacă apetitul, un măr mare, o sticlă mare, un san mare; cu toții suntem niște sugari aici, suntem veșnic în așteptare, sperăm etern, fiind etern dezamăgiți. Caracterul nostru este setat să schimbe și să primească, să facă troc și să consume; totul, atât obiectele materiale, cât și cele spirituale, devine obiectul schimbului și consumului. Situația în ceea ce privește iubirea corespunde, așa cum este inevitabil, caracterului social al omului modern. Automatele nu pot iubi. Ele pot să schimbe între ele "pachete de personalitate" și să spere că fac o afacere bună. Una dintre cele mai semnificative expresii ale iubirii, și în special ale căsătoriei în această structura alienata, este ideea de echipă. Într-o serie de articole despre căsnicia fericită, idealul este descris ca o echipă care funcționează bine. Această descriere nu este foarte diferită de aceea a unui angajat care funcționează bine. Acesta ar trebui să fie rezonabil de independent, cooperant, tolerant și, în același timp, ambițios și agresiv. Astfel, ne spune consilierul marital, soțul trebuie să-și înțeleagă soția și s-o ajute. Ea, trebuie să înțeleagă când el vine acasă obosit și nemulțumit, nu trebuie să se supere și să dea dovadă de înțelegere atunci când el uită de ziua ei. Această relație nu se reduce decât la o relație bine unsă dintre două persoane care rămân străine una de alta toată viața, care nu ajung niciodată la o relație "centrală", ci care se tratează politicos și care încearcă să facă să se simtă mai bine unul pe celalalt. În acest concept de iubire și căsătorie, accentul principal cade pe găsirea unui refugiu de la un sentiment insuportabil de singurătate. În "Iubirea" pe care ai găsit-o, în cele din urmă, se găsește un sanctuar împotriva singurătății. Unul intra într-o echipa formata din doi împotriva lumii și această autocentrare a deux este în mod greșit interpretată ca iubire și intimitate." - Erich Fromm

Cred că nimeni nu se mai îndoiește astăzi de inteligența naturală a corpului nostru, inteligența materiei fiind un fapt dovedit științific. Toate celulele se regenerează după un ritm prestabilit. Mecanisme ultrasensibile de reglare și control, de comunicare, de percepție și analiză fac viața un fapt firesc trăit de fiecare dintre noi. Totul este posibil prin funcționarea corectă a creierului ca unitate centrală a întregii activități biologice. Prin semnale transmise chimic, electric și energetic, efaptic, creierul coordonează întreaga activitate a corpului nostru, și face această treabă foarte bine, non-stop, atât timp cât sunt îndeplinite câteva condiții: prima este cea genetică care se referă la calitatea materialului biologic care a făcut posibilă apariția fiecăruia dintre noi, apoi factorii de mediu în care s-a dezvoltat embrionul uman (nutriționali, chimici și afectivi). După momentul nașterii apar factorii sociali care amprenteaza evoluția și buna funcționare ulterioară (familia, anturajul, educația). Dacă pentru satisfacerea primelor două condiții nu avem ce face, îndeplinirea acestora fiind exclusiv în sarcina părinților noștri, începând din a treia etapă, în jurul vârstei de 7 ani, ne pregătim pentru a ne lua viața în primire, inițial prin alegerea anturajului, a prietenilor, a relațiilor, apoi a educației, a valorilor, a sensului pe care îl dăm vieții noastre. Devenim total răspunzători de calitatea vieții noastre prin alegerile pe care le avem de făcut zilnic, ba chiar clipă de clipă putem spune. Atunci funcționarea normală a corpului nostru ține de noi. Factorii sunt aceeași (nutriționali, sociali și afectivi), dar acum sunt în grija noastră. Și acum se pune întrebarea: Ce facem noi pentru noi? Ce alegeri facem? Înțelegem care este sensul și avem un scop? Putem alege o alimentație cât mai naturală, putem alege să ne menținem corpul în parametri normali prin programe de activitate fizică și sănătate mentală, prin plimbări, lectură, meditație... Ce alegem să facem cu viața noastră la maturitate ține doar de noi. De fapt, începusem să scriu câteva rânduri în ideea de a recomanda Terapia CranioSacrală, așa că, la final, asta voi face. Pentru că este tehnica care te ajută în procesul de regenerare biologică celulară, este tehnica care susține buna funcționare a Sistemului Nervos Central și de aici a întregului organism, este tehnica care resetează și "trezește" medicul interior, adică inteligența naturală a corpului nostru. Nu întâmplător Ritmul CranioSacral este numit și Respirație Primară, fiind primul ritm care apare și ultimul care dispare, la câteva minute după moartea clinică. RCS este ritmul biologic caracteristic vieții iar Terapia CranioSacrală este cea care îl susține.

Mihail Lambru - Terapeut CranioSacral și profesor asistent acreditat de I.A.H.P. (International Association of Healthcare Practitioners).

INTERVIU Mihail Lambru, terapeut CranioSacral: 

  "TCS și-a dovedit eficiența clinică într-un spectru larg de disfuncții sau boli." martie 8, 2024, Ramona Vlad 

Oamenii vorbesc mai greu despre depresie, anxietate sau traume din copilărie și sunt foarte puțini aceia care au curajul să apeleze la un ajutor specializat. Aceste probleme pot fi rezolvate printr-o metodă blândă și noninvazivă, prin terapia CranioSacrală, care are un impact pozitiv asupra funcționării Sistemului Nervos Central, Sistemului Imunitar, Sistemului Endocrin, și asupra organelor interne și a Sistemului Nervos Autonom. Care sunt beneficiile acestei terapii pentru sănatate și cum pot fi tratate durerile și traumatismele de tot felul, aflăm chiar de la terapeutul Mihail Lambru. 

Reporter: De câți ani faceți Terapie CranioSacrală? Cum ați descoperit-o? 

Mihail Lambru: Întâlnirea cu Terapia CranioSacrală (TCS) a avut loc relativ târziu în viața mea, în jurul vârstei de 50 de ani, dar nici nu se putea mai devreme pentru că am fost prins cu alt gen de activități și nici tehnica în sine nu ajunsese încă în România. Era în preajma anului 2012, care nu știu cum o fi fost pentru alții, însă pentru mine a fost clar declanșatorul unor schimbări semnificative în viața mea. Am aflat de TCS citind o carte, "Tu și medicul din tine", scrisă de dr. John Upledger, cel care, aveam să aflu, a descoperit sistemul craniosacral și a conceput tehnica în sine. Bucuria cea mai mare a venit însă când am aflat că pot urma cursurile de pregătire în România, astfel încât am urmat cursul de nivel 1 în anul 2013. De atunci am început să practic, mai întâi cu familia și prietenii, apoi profesionist, în cabinet specializat sau în colaborare cu diverse centre de profil din București. De atunci și până în prezent am urmat 12 cursuri de formare și specializare în TCS, atingând nivelul de terapeut avansat în 2017. În paralel am fost acceptat de Institutul Upledger din SUA ca profesor asistent pentru cursurile din România, participând în această calitate la peste 30 de cursuri de diferite niveluri. De asemenea, am participat la acțiuni caritabile de promovare a TCS la Plaja Terapeutică Autism Mamaia doi ani consecutiv, în 2018 și 2019. Apoi, în perioada 2021-2023, am organizat evenimente de promovare a TCS împreună cu alți colegi la Avrig și Sibiu. Cam aceasta este activitatea mea din ultimii 11 ani deja. În scopul urmării unui program de perfecționare continuă, în prezent finalizez cursurile facultății de psihologie din cadrul Universității "Spiru Haret". 

Reporter: Ce este Terapia CranioSacrală și de unde îi vine denumirea? 

Mihail Lambru: Terapia CranioSacrală (TCS) este o formă naturală de medicină manuală, atât preventivă, cât și curativă, psihologică și emoțională, fiziologică și somatică. TCS este o terapie delicată în care atingerea, palparea, este folosită ca instrument de evaluare și tratament, și care are un impact pozitiv aproape asupra fiecărui sistem din corp, efectele cele mai puternice ale TCS sunt considerate a fi cele asupra funcționării Sistemului Nervos Central, Sistemului Imunitar, Sistemului Endocrin, și asupra organelor interne via Sistemul Nervos Autonom. Terapia CranioSacrala (TCS) utilizată fie singură, fie alături de metodele medicinei alopate tradiționale, ale homeopatiei sau ale altor metode de vindecare, și-a dovedit eficiența clinică într-un spectru larg de disfuncții sau boli. 

Reporter: Ce este sistemul CranioSacral? 

Mihail Lambru: Sistemul craniosacral este un sistem fiziologic coerent care a fost recunoscut, relativ recent, ca o unitate funcționala, independentă. Funcția sa principală este producția, circulația și reabsorbția lichidului cefalorahidian. Lichidul cefalorahidian este produs în creier, respectiv în ventriculele acestuia, de către plexurile coroide, și asigură un mediu fluid pentru creier și măduva spinării, pentru sistemul nervos central. Terapia CranioSacrală creează schimbări profunde în corp, fiind o terapie foarte eficientă, de ajutor într-o gamă largă de afecțiuni, de la cele ușoare și temporare până la cele cronice sau grave. 

Reporter: În cazul căror afecțiuni fizice/emoționale putem apela la Terapia CranioSacrală? 

Mihail Lambru: Deoarece sistemul craniosacral conține creierul, măduva spinării și toate structurile relaționate, orice restricții sau dezechilibre ale acestui sistem afectează în mod direct performanțele Sistemului Nervos Central. În același timp, odată ce aceste probleme sunt detectate și corectate, toate celelalte sisteme din corp beneficiază. Terapia CranioSacrală creează schimbări profunde în corp, fiind o terapie foarte eficientă, de ajutor într-o gamă largă de afecțiuni, de la cele ușoare și temporare până la cele cronice sau grave. În vreme ce inițial popularitatea de care s-a bucurat TCS s-a datorat în principal eficacității în tratarea durerilor și a traumatismelor de tot felul, în timp s-a dovedit că poate ajuta la rezolvarea multor disfuncții și probleme de sănătate, acoperind un spectru din ce în ce mai larg. Până în prezent, s-a dovedit că TCS este benefică în următoarele afecțiuni și disfuncții: • Stres fizic ca rezultat al unor traume, accidente, căzături (rupturi, entorse, luxații, etc) • Accidente traumatice la cap și coloană cu afectarea creierului și a coloanei vertebrale • Dureri cronice de cap, gât și spate • Probleme ortopedice • Fibromialgie • Migrene • Colici • Autism • Disfuncții ale Sistemului Nervos Central • Deteriorare a funcțiilor de coordonare motorie • Scolioză • Strabism • Sciatică • Dureri în urma meningitei • Boli ale copilăriei • Dificultăți de învățare • Stres: nervi, griji, tensiuni, încordări, emoții captive, etc. • Depresie și alte dificultăți emoționale • Oboseală cronică • Disfuncții ale țesutului conjunctiv • Disfuncții ale articulației temporo-mandibulare • Boli neurovasculare • Stres post-traumatic • Pre și post operatoriu • Pre și post partum TCS este un tratament extrem de relaxant și regenerator, benefic pentru aproape oricine în lumea rapidă și stresantă în care trăim; facilitează obținerea unei stări de relaxare foarte profunde oferind, cu fiecare ședință, o stare minunată de bunăstare fizică și emoțională. 

Reporter: Ce se întâmplă atunci când ajungem în cabinetul dumneavoastră? Cum lucrați cu trupul nostru?

Mihail Lambru: Ședința inițială presupune efectuarea unei anamneze sumare, timp în care clientul povestește/explică care sunt stările pe care le resimte, practic, care este nemulțumirea/durerea pentru care a apelat la TCS. Apoi este invitat să se așeze pe masa de tratament, pe spate și complet îmbrăcat (de preferat fiind totuși să poarte haine lejere), iar terapeutul începe evaluarea și tratamentul disfuncțiilor fasciale sau fiziologice găsite. Ședința durează între 45 și 60 de minute, și poate presupune momente de dialog și relaxare. Efectul TCS este unul cumulativ, în acest sens fiind recomandate un mimim de 5 ședințe. Apoi, de regulă, fiecare client își stabilește un ritm propriu și revine la o oarecare perioadă de timp. 

Reporter: Pot exista reacții adverse la Terapia CranioSacrală sau poate interacționa negativ TCS cu alte forme de terapie sau medicații? 

Mihail Lambru: De regulă nu există reacții adverse ale TCS și nici nu interacționează negativ cu alt fel de terapii sau tratamente. Se poate întâmpla, destul de rar totuși, ca în urma unei ședințe de TCS să se accentueze pentru o perioadă scurtă durerea pentru care clientul a solicitat intervenția. Se poate întâmpla ca pacientul să plângă sau să râdă, să se miște incontrolabil, să vorbească precipitat sau poate neinteligibil, să elibereze tensiuni asociate unor traume. 

Reporter: Corpul ne spune despre rănile mai vechi? 

Mihail Lambru: Da, aici intrăm deja în cea de-a doua componentă a TCS, și anume Eliberarea SomatoEmoțională. Lucrând cu o atingere atât de fină asupra țesutului se întâmplă uneori să fie eliberate emoții captive în corp, reziduri ale unor evenimente intense trăite anterior, fie că fac parte din amintirile noastre curente sau nu. Atunci se poate întâmpla ca pacientul să plângă, sau să râdă, să se miște incontrolabil, să vorbească precipitat sau poate neinteligibil, să elibereze tensiuni asociate unor evenimente nefericite (traumatice). Prezența emoțiilor captive ca urmare a evenimentelor stresante sau traumatice poate să conducă la o varietate de simptome clinice. La început persoana suferă de sensibilitate extremă, flashback-uri, ezitare, neajutoare, nervozitate, lipsă de încredere, toane sau atacuri de panică, etc. Pe măsură ce corpul se reorganizează, în funcție de prezența traumei, alte simptome se pot dezvolta cum ar fi tulburări digestive, dureri de cap, tensiuni în articulația temporo-mandibulară, oboseală cronică, astm, probleme urinare, dureri de spate, și multe altele. Efectele stresului și ale traumei pot fi cumulative, pe măsură ce noi incidente se suprapun peste cele inițiale. Din cauza aceasta, o persoană stresată sau traumatizată, tinde să se lase mai ușor copleșită. Mulți cercetători au atras atenția asupra felului în care stresul cronic și repetitiv slăbește eficacitatea unui viitor răspuns corect la stres. 

Reporter: Există interdicții de vârstă? 

Mihail Lambru: În TCS nu sunt interdicții legate de vârstă, personal am lucrat cu cel mai "tânăr" client al meu, un nou-născut de o zi, dar și cu pesoane ajunse la vârsta a treia, peste 70-80 de ani. Singurele situații când TCS nu este recomandată sunt cazurile de urgență medicală, AVC sau atac de cord recent, intervenții operatorii asupra coloanei vertebrale sau creierului, anestezie în măduva spinării, cazuri în care se poate lucra doar după externare la 2-3 luni de la eveniment. 

Reporter: Cum pleacă pacientul din cabinetul dumneavoastră? 

Mihail Lambru: De regulă clienții pleacă mult mai relaxați decât au venit, mai luminoși chiar, am putea spune. Există însă și situații când au avut parte de revelații legate de situații neplăcute din viața personală, și atunci poate nu sunt foarte fericiți. Oricum ar fi insă, pe termen mediu și lung, TCS ajută în depășirea situațiilor stresante din viața noastră. 

Reporter: Care a fost cazul asupra căruia TerapiaCranioSacrală efectuată de dumneavoastră a avut cele mai bune și vizibile rezultate? 

Mihail Lambru: În decursul celor 11 ani de practică am cunoscut mulți oameni și problemele lor. Poate cel mai spectaculos, și la care aș putea face referire, este cazul unui baiețel de 10 ani care era diagnosticat cu ADHD. A venit adus de mama sa mai mult cu forța la o clinică cu care colaboram atunci. Se auzea din stradă. Primele ședințe nici nu l-am atins, am vorbit cu mama, și încet-încet cu el. Un copil foarte deștept care iubea dinozaurii, așa că ei au fost elementul de legătura care au făcut apropierea posibilă. După ceva timp însă, copilul a devenit foarte interesat de colegi și spațiu, îl plimbam și îl prezentam prin clinică, apoi se întindea singur pe masa de tratament rugându-ne să facem liniște pentru că acum se relaxează. "Un colectiv de oameni minunați, pentru băiatul meu în vârstă de 10 ani au făcut adevărate minuni. Ședintele de terapie cranio sacrală ale d-nului terapeut Mihail Lambru, un OM dedicat cu tot sufletul acestei meserii, un om în care găsești de toate- încredere, prietenie, modestie, sinceritate, pricepere și bunătate, au transformat un copil care refuza totul- stătea mai mult izolat, nu vorbea cu colegii la școală, totul începea cu NU, NU POT și NU VREAU, într-un copil plin de viață, plin de energie, un copil care a renăscut. Când am intrat pe ușa centrului ………, recunosc că eram și nu prea încrezătoare. După ani în care am urmat ședințe de psihologie cu copilul, am consultat medici, am tot citit cărți de psihologie, mă gândeam oare vor reuși să facă ceva cu copilul meu? Acum pot să vă spun cu sinceritate că da, imposibilul a devenit posibil. Vă mulțumesc, din suflet tuturor!" L.I. Transmite mama băiețelului tratat de terapeutul Mihail Lambru. 

În prezent, terapeutul CranioSacral, Mihail Lambru, își desfășoară activitatea în cabinetul său din București, situat pe strada George Enescu, numărul 19. Ședințele se efectuează doar în baza unei programări prealabile la numerele de telefon 0722 818 233 / 0728 214 009 sau pe e-mail: mihail.lambru@gmail.com.

Sursa: GazetaRamniceana.ro INTERVIU Mihail Lambru, terapeut CranioSacral: "TCS și-a dovedit eficiența clinică într-un spectru larg de disfuncții sau boli."

      Cum te ajută Terapia CranioSacrală

TCS este o terapie holistica care acționează în toate planurile. În plan fizic, TCS te ajută la eliminarea restricțiilor fasciale, a contracturilor musculare, a tensiunilor și durerilor articulare, la corectarea posturii si ameliorarea durerilor resimțite la nivelul coloanei vertebrale, la funcționarea în parametri optimi a sistemelor anatomice ale corpului, începând cu Sistemul Nervos Central. În plan psiho-emoțional, TCS te ajută la eliminarea simptomelor cauzate de somatizări ale emoțiilor recurente, la eliminarea gândurilor negative cu privire la noi și la persoanele apropiate nouă, la "găsirea" unor soluții pentru rezolvarea situațiilor solicitante din viața noastră, la re-găsirea unui echilibru funcțional, la dobândirea unei stări de armonie cu tot. În plan energetic, TCS te ajută la dobândirea unei vitalități funcționale optime, la ajustarea dorinței de a trăi într-un echilibru funcțional benefic, prin înlăturarea efectelor nocive ale factorilor de stres repetitiv asupra noastră.

Mihail Lambru, Psiholog și facilitator CranioSacral

Informații suplimentare și programări prin telefon sau WhatsApp la 0722818233

Tulburări de personalitate 

  Personalitatea unui om este compusă din modul său de a simți, gândi și acționa. Acest mod de a fi este influențat de mediul înconjurător, de experiențele de viață avute și de caracteristici moștenite genetic. Personalitatea unui om rămâne, de obicei, neschimbată pe parcursul vieții, existând însă și excepții. Acestea sunt cazurile în care o persoană suferă de o tulburare de personalitate, având un model rigid și nesănătos de gândire, funcționare și comportament. O persoană cu o tulburare de personalitate are probleme în a înțelege oamenii din jur și a relaționa cu ei și situațiile în care se găsesc. Acest lucru înseamnă că reacțiile sale pot fi dramatice, anxioase, inhibate sau excentrice, adică anormale raportat la ceea ce se așteaptă cei din jur. Dacă tulburarea este gravă, ea îi poate aduce probleme și limitări semnificative în relații, în activitățile sale sociale, la muncă sau la școală. Tulburările de personalitate încep în anii adolescenței sau la începutul vârstei adulte, dar un diagnostic se acordă atunci când există un tipar persistent de trăiri interioare sau de comportament care deviază substanțial de la normele culturale. Acest tipar se manifestă fie în plan cognitiv-afectiv, fie vizează controlul impulsurilor ori relațiile cu ceilalți oameni. Consecințele acestor tulburări pot fi, totuși, prevenite cu ajutorul terapiei și tratamentului medicamentos. De asemenea, există multe tipuri de tulburări de personalitate, iar unele tipuri pot deveni mai puțin evidente pe parcursul vârstei medii. 

Cauzele tulburărilor de personalitate 

  Studiile sugerează că tulburările de personalitate pot proveni dintr-o combinație a genelor pe care le moștenește cineva și din influențele timpurii ale mediului în care persoana se dezvoltă. Astfel, o experiență dureroasă din copilărie, cum ar fi abuzul sau neglijarea, poate conduce la o tulburare de personalitate. Dacă în vechime, oamenii îi considerau pe cei care suferă de astfel de tulburări leneși sau malefici, astăzi, oamenii de știință au ajuns la concluzia că inclusiv limbajul abuziv al părinților poate predispune copilul la dezvoltarea unei tulburări de personalitate în viitor.

Tipuri de tulburări de personalitate

Există 10 tulburări de personalitate specifice, iar psihiatrii utilizează diverse criterii de diagnostic pentru fiecare tulburare. Deși anumite tulburări au criterii specifice, care trebuie să fie evidente încă de la începutul perioadei adulte, pentru a se stabili diagnosticul este necesară evaluarea tiparelor de funcționare ale individului pe tot parcursul vieții.