Anxietate

De ce anxietatea se manifestă în corp? Anxietatea este adesea percepută ca o problemă a minții: gânduri excesive, îngrijorări constante, anticiparea unor pericole sau scenarii negative. Totuși, pentru foarte mulți oameni, anxietatea este resimțită în primul rând în corp. Palpitații, tensiune musculară, nod în gât, dificultăți de respirație, senzația de gol în stomac, amețeli, transpirații, tremurături sau oboseală cronică sunt doar câteva dintre manifestările fizice care însoțesc această stare. De multe ori, persoanele care se confruntă cu astfel de simptome ajung mai întâi la medicul cardiolog, neurolog sau gastroenterolog înainte de a lua în calcul că originea disconfortului ar putea fi anxietatea. Acest lucru este perfect de înțeles, deoarece simptomele sunt reale. Nu sunt imaginare, nu sunt "în capul nostru" și nici expresia unei slăbiciuni personale. Ele reprezintă modul în care organismul răspunde la stres, pericol perceput sau suprasolicitare emoțională. Pentru a înțelege de ce anxietatea se manifestă atât de puternic în corp, este necesar să privim ființa umană ca pe un sistem integrat în care mintea și corpul funcționează permanent împreună. Corpul nu face diferența între pericolul real și cel imaginat. Din perspectivă evolutivă, sistemul nervos a fost proiectat pentru supraviețuire. În urmă cu mii de ani, atunci când omul întâlnea un prădător, organismul trebuia să reacționeze instantaneu. Nu exista timp pentru analiză sau reflecție. Creierul activa automat răspunsul de tip "luptă sau fugi" (fight or flight), mobilizând toate resursele organismului pentru a face față amenințării. Astăzi, majoritatea oamenilor nu mai sunt urmăriți de animale sălbatice, însă sistemul nervos funcționează după aceleași principii biologice. Diferența este că amenințările sunt adesea psihologice: teama de eșec, conflictele relaționale, nesiguranța financiară, presiunea socială sau grija excesivă pentru viitor. Pentru creier, un pericol imaginat intens poate genera reacții fiziologice foarte asemănătoare cu cele produse de un pericol real. Dacă mintea interpretează o situație ca fiind amenințătoare, corpul începe să se pregătească pentru supraviețuire. Rolul sistemului nervos autonom: Manifestările corporale ale anxietății sunt strâns legate de activitatea sistemului nervos autonom, responsabil de funcțiile involuntare ale organismului. Acesta are două componente principale: Sistemul nervos simpatic, asociat mobilizării și acțiunii. Sistemul nervos parasimpatic, asociat relaxării și recuperării. În condiții normale, aceste două sisteme funcționează într-un echilibru dinamic. Atunci când apare anxietatea, sistemul simpatic devine dominant. Organismul intră într-o stare de alertă crescută, chiar și atunci când nu există un pericol imediat. Această activare produce o serie de modificări fiziologice:

Creșterea ritmului cardiac.

Accelerarea respirației.

Tensionarea musculaturii.

Creșterea vigilenței.

Modificarea digestiei.

Eliberarea hormonilor de stres.

Toate aceste reacții sunt normale și au rol adaptativ. Problema apare atunci când ele persistă zile, săptămâni sau luni. De ce apar palpitațiile? Inima este unul dintre organele cele mai sensibile la activarea sistemului nervos simpatic. În timpul anxietății, organismul eliberează adrenalină și noradrenalină, substanțe care pregătesc corpul pentru acțiune. Ca urmare: Inima bate mai repede. Forța contracțiilor crește. Persoana devine conștientă de propriile bătăi cardiace. Mulți oameni interpretează aceste senzații ca fiind semne ale unei afecțiuni cardiace grave, ceea ce amplifică și mai mult anxietatea și creează un cerc vicios. În realitate, după excluderea unei patologii medicale, palpitațiile asociate anxietății reprezintă expresia unei activări excesive a sistemului nervos. De ce apare senzația de lipsă de aer? Respirația este strâns legată de starea emoțională. În anxietate, respirația devine adesea superficială și rapidă. Organismul încearcă să se pregătească pentru efort fizic, chiar dacă persoana stă pe un scaun. Această hiperventilație poate produce: Amețeli. Furnicături în mâini și picioare. Senzația că nu intră suficient aer. Presiune toracică. Paradoxal, persoana respiră mai mult decât are nevoie, însă percepe că nu poate respira suficient. Această experiență poate fi extrem de înfricoșătoare și reprezintă una dintre cauzele frecvente ale atacurilor de panică. Tensiunea musculară – armura invizibilă. Un alt efect al anxietății este contractarea musculaturii. Din perspectivă biologică, un corp aflat în pericol trebuie să fie pregătit pentru acțiune. Mușchii se tensionează pentru a facilita fuga sau lupta. Când anxietatea devine cronică, această tensiune se menține și poate genera: Dureri cervicale. Dureri lombare. Disconfort mandibular. Migrene. Senzația de rigiditate corporală. Mulți oameni trăiesc ani întregi cu un nivel crescut de tensiune fără să conștientizeze că acesta este asociat cu stresul emoțional acumulat. Corpul ajunge să poarte povara unor conflicte, frici și preocupări care nu și-au găsit o exprimare adecvată. Legătura dintre anxietate și sistemul digestiv. Intestinul este deseori numit "al doilea creier". Acest lucru nu este doar o metaforă. Sistemul digestiv conține o rețea complexă de neuroni care comunică permanent cu creierul prin intermediul nervului vag și al altor mecanisme neurochimice. De aceea, anxietatea poate produce: Greață. Crampe abdominale. Balonare. Diaree. Constipație. Pierderea apetitului. În situații de pericol, digestia nu reprezintă o prioritate pentru organism. Energia este redirecționată către sistemele necesare supraviețuirii imediate. Astfel, simptomele digestive devin una dintre cele mai frecvente expresii ale anxietății. Somatizarea – atunci când emoțiile vorbesc prin corp. Somatizarea reprezintă procesul prin care suferința psihologică se exprimă prin simptome fizice. Acest fenomen nu implică simularea sau inventarea simptomelor. Persoana resimte în mod autentic durerea, tensiunea sau disconfortul. În multe situații, corpul exprimă ceea ce mintea nu poate procesa sau verbaliza complet. Emoțiile reprimate, conflictele nerezolvate, pierderile, frustrările și stresul cronic pot găsi o cale de manifestare prin intermediul corpului. Din această perspectivă, simptomul poate fi privit și ca un mesaj. Nu un dușman care trebuie eliminat cu orice preț, ci un semnal care indică faptul că anumite nevoi emoționale au fost ignorate prea mult timp. Perspectiva psihosomatică. Psihosomatica studiază relația dintre procesele psihice și funcționarea organismului. Această abordare nu afirmă că toate bolile sunt cauzate de emoții, ci evidențiază faptul că starea psihică influențează profund sănătatea fizică. Cercetările moderne din neuroștiințe confirmă existența unei comunicări permanente între: Creier. Sistemul endocrin. Sistemul imunitar. Sistemul nervos autonom. Emoțiile nu sunt experiențe abstracte. Ele sunt însoțite de modificări biologice măsurabile. Fiecare frică, fiecare îngrijorare și fiecare experiență stresantă lasă o amprentă asupra funcționării organismului. De ce unele persoane sunt mai sensibile? Nu toți oamenii dezvoltă aceleași simptome în fața stresului. Diferențele pot fi influențate de: Predispoziția genetică. Experiențele din copilărie. Stilul de atașament. Istoricul traumelor. Nivelul de reziliență psihologică. Calitatea relațiilor actuale. Persoanele care au crescut într-un mediu imprevizibil, critic sau nesigur pot dezvolta un sistem nervos mai sensibil la amenințări. Acest lucru nu reprezintă un defect, ci o adaptare la condițiile în care au fost nevoite să trăiască. Organismul a învățat să rămână permanent vigilent pentru a se proteja. Corpul își amintește. O idee tot mai discutată în psihoterapie și neuroștiințe este aceea că experiențele emoționale intense nu sunt stocate doar sub forma unor amintiri cognitive. Ele sunt înregistrate și la nivel corporal. Uneori, o persoană poate să nu își amintească în detaliu un eveniment dificil, însă corpul continuă să reacționeze ca și cum pericolul ar fi încă prezent. Această perspectivă explică de ce anumite situații aparent banale pot declanșa reacții disproporționate. Nu evenimentul prezent este întotdeauna problema, ci rezonanța lui cu experiențe anterioare care nu au fost complet procesate. Cum poate fi redusă anxietatea corporală? Gestionarea anxietății nu presupune doar schimbarea gândurilor, ci și reglarea sistemului nervos. Printre metodele care pot contribui la acest proces se numără: Exercițiile de respirație conștientă. Activitatea fizică regulată. Somnul adecvat. Meditația și mindfulness. Psihoterapia. Tehnicile de relaxare musculară. Petrecerea timpului în natură. Cultivarea relațiilor sigure și suportive. De asemenea, abordările orientate către corp, precum terapia craniosacrală, terapia somatică sau alte metode de reglare neurofiziologică, pot oferi un sprijin suplimentar în reducerea nivelului de activare al sistemului nervos și în creșterea conștientizării corporale. Concluzie: Anxietatea nu este doar o experiență mentală. Ea este o experiență a întregului organism. Corpul și mintea nu funcționează separat, ci formează un sistem unitar în care fiecare gând, emoție și experiență influențează funcționarea biologică. Palpitațiile, tensiunea musculară, problemele digestive, senzația de lipsă de aer sau oboseala persistentă nu reprezintă semne de slăbiciune, ci expresia unui sistem nervos care încearcă să gestioneze ceea ce percepe ca fiind periculos. În loc să privim aceste simptome exclusiv ca pe niște probleme de eliminat, poate fi util să le ascultăm și să înțelegem ce încearcă să ne transmită. De multe ori, corpul vorbește acolo unde cuvintele nu au fost încă rostite. Iar procesul de vindecare începe adesea în momentul în care încetăm să luptăm împotriva simptomului și începem să înțelegem mesajul pe care acesta îl poartă.

Terapie Craniosacrală & Consiliere Psihologică

Teacher Assistant – Upledger Institute International

Mihail Lambru, Psiholog 

0722 818 233 București